Am văzut o grămadă de ii până acum, dar asta e diferită. Are un fel de sobrietate elegantă. E vorba de rombul acela tradițional transilvănean, liniștit, frumos, bătrânesc în cel mai frumos sens. Materialul e 100% bumbac, fix ce trebuie ca să nu mă simt împachetată.
Mânecile sunt clopot, dar au un elastic și o bandă brodată care le ține în formă, nu stau ca două pânze moarte. Decolteul e rotund și are un șnur cu ciucuri mici, drăguți, dar nu exagerați. Mă simt ca o femeie din Ardeal, dar modernă, dacă are sens.
Croiul e lejer, mă lasă să mă mișc, să mă așez pe iarbă, să ridic o mână după o carte. Am purtat-o cu blugi și tenesi și am arătat cool, apoi cu o fustă neagră și gata, am avut o ținută de eveniment. E genul de ie pe care o porți la un târg de artizanat, la o nuntă în aer liber, la o zi de toamnă târzie.
E atemporală, dar are caracter. Și mi se pare că spune o poveste fără să scoată un cuvânt. Dacă vrei o ie care să nu fie nici țărănească exagerat, nici minimalistă plictisitoare, asta e.
